Cistitele

Dr. Andrei Manu Marin, medic primar urolog, cu specializare in neurourologie, Spitalul Dr. D. Gerota – Bucuresti

Invadati de bacterii

De la o vreme incoace, moda pare sa cuprinda si bolile, scotandu-le la defilare, pe rand. Un nedorit loc de frunte in topul suferintelor cu raspandire de masa il ocupa cistitele, o boala care le chinuie mai ales pe femei. Cum se explica frecventa acestei afectiuni?

Cistita este o boala infectioasa localizata la vezica urinara, caracterizata prin prezenta in urina a unor microbi. Calea de patrundere a bacteriilor in vezica urinara este intotdeauna ascendenta, prin uretra (canalul prin care urina este eliminata din vezica urinara). Bacteriile provin, de regula, din tractul digestiv. La defecare, acesti microbi avanseaza din zona perineala si pot patrunde usor in uretra. Boala este intalnita in special la femei, la care uretra este mai scurta, de numai patru centimetri, iar spatiul perineal (dintre anus si vagin) este foarte mic.

Suntem mancati de bacterii, d-le doctor?

In mod normal, urina este sterila (nu contine microorganisme sau bacterii) si nu poate da infectii ale vezicii urinare. Totusi, circa 40% din populatie face cistita. Simpla prezenta a microbilor in vezica nu duce automat la infectie; trebuie sa existe si cauze favorizante, care sa retina microbii mai mult timp acolo. Bacteriile se dezvolta in vezica urinara din mai multe motive: * Golirea inadecvata a vezicii – stagnarea urinei duce la aparitia infectiilor. * Retentia de urina in vezica – de vina pot sa fie anumite medicamente (de exemplu, antidepresivele), imobilitatea sfincterului vezicii, care nu se mai deschide complet, sau constipatia. Chiar si cea mai mica picatura de urina care nu a fost evacuata la timp poate contine bacterii! De asemenea, este posibil ca bacteriile sa se dezvolte in vezica urinara fara a da simptome, in special la persoanele in varsta. * De asemenea, toti pacientii care au montat un cateter pentru drenajul urinei au bacterii in vezica, de regula fara sa prezinte simptome. Mai mult, schimbarea cate terului poate provoca mici leziuni, care cresc riscul aparitiei unei cistite.

Care este cea mai la moda bacterie incriminata in infectiile urinare?

Cea mai frecventa bacterie incriminata in aparitia cistitei este Escherichia Coli, dar mai pot fi intalnite si infectii cu enterobacter, Klebsiella etc. De regula, Escherichia Coli migreaza din intes tinul gros al pacientului, ajunge sa contamineze pielea, apoi uretra si, in final, ajunge in vezica. O alta cauza de aparitie a cistitelor, mai ales la baieti si barbati tineri, este anomalia congenitala a sistemului urinar. In cazul unor infectii repetate, pacientii trebuie investigati pentru a se depista, eventual, aceasta deficienta care impiedica evacuarea completa a vezicii. Mai putin intalnite sunt infectiile cu Klebsiella – un microb ce nu-si are originea pe piele sau in tractul digestiv. Klebsiella insa poate sa apara in vezica urinara ca urmare a unei infectii ginecologice, poate fi luata si din spital, in cazul persoanelor care sufera de alte afectiuni, ori poate sa contamineze o persoana sanatoasa, atunci cand foloseste prosopul sau lenjeria unei persoane bolnave.

 

Semnele bolii. Paza buna trece primejdia rea

Ce simptome au pacientii cu cistita?

Simptomele clasice ale infectiei urinare sunt: senzatia de arsura sau durere la urinare, urinare frecventa, urina tulbure si urat mirositoare, durere deasupra osului pubian, uneori sange in urina. Durerea poate fi interpretata de fiecare pacient in mod diferit, ca arsura pe uretra sau durere la vezica. Copiii cu varste sub cinci ani prezinta simptome nespecifice, cum ar fi slabiciune, iritabilitate, reducerea apetitului sau voma. Dar simplul fapt ca microbii ajung in urina nu este un pericol. In mod normal, la prima urinare, acestia sunt eliminati. Diagnosticul de cistita se pune numai atunci cand microbii se localizeaza in peretele vezicii si-i provoaca leziuni. De obicei, fac cistite in special persoanele care beau putine lichide, la care urina sta mai mult in vezica. In acest caz, urina se strange greu in vezica si stagneaza mai mult, macerand mucusul care protejeaza vezica in interior. Odata descompus, mucusul lasa microbii sa intre in peretele vezicii si astfel se produce infectia. Cistita apare insa si la persoanele care beau suficiente lichide, dar sunt obisnuite sa mearga rar la toaleta, elimina cantitati impresionante de urina o singura data, pentru ca s-au invatat sa se abtina toata ziua. Daca stau mult timp in vezica, microbii au un mediu propice pentru dezvoltare. Daca sunt eliminati la prima urinare, nu au timp sa patrunda in peretele vezicii, asa ca orice contaminare a urinei se termina in momentul urinarii. Daca oamenii ar urina la timp, microbii nu ar putea infesta peretele vezicii. De asemenea, mai conteaza si cantitatea de microbi care ajunge in vezica. Daca pacientul este constipat, atunci cand elimina scaunul, elibereaza si foarte multi microbi. De regula, prin materiile fecale sunt eliminate bacteriile fiziologice – cele pe care le avem in mod nor mal in stomac si intestine, care au rolul de digerare a alimentelor. Daca sunt in numar foarte mare, contamineaza mai usor uretra si pot produce o cistita. Asadar, constipatia este un factor favorizant.

Sa intelegem ca una dintre cauzele aparitiei cistitei poate fi o problema de igiena?

Este foarte importanta tehnica de stergere a anusului dupa defecatie; miscarea trebuie facuta dinspre organul genital inspre anus, nu invers. Trebuie sa tinem seama si de constipatie si de complicatiile acesteia (hemoroizi, fisuri anale), care trebuie rezolvate pentru a disparea infectia urinara. Constipatia este un factor de risc major, la fel ca si cantitatea de lichide consumate, si ca urinarea cu o anumita frecventa. Pentru a nu se favoriza infectiile urinare, vezica trebuie evacuata de cel putin patru ori pe zi.
Un alt factor favorizant, intalnit mai ales la tinere, este spalarea intravaginala dupa contactul sexual. Orientarea jetului de dus in sus, spre vagin, favorizeaza intrarea microbilor pe uretra, direct in vezica urinara. Cel mai frecvent, tinerele care fac acest lucru si care au cistite, cand renunta la aceasta tehnica, scapa si de cistita.

 

Cistita nu este o raceala, ci o infectie care se trateaza cu antibiotice

Asadar, parerea ca cistita este o raceala nu este corecta?

Orice om urineaza mai des la frig, pentru ca organismul isi contracta vasele periferice ca sa nu piarda caldura, iar organismul trebuie sa faca ceva cu acea cantitate de sange, astfel ca elimina mai multa apa, urineaza mai des. La fel se intampla la consumul de cafea sau la emotiile puternice; este o reactie normala a organismului. Asa gandesc multe femei: mi-a fost frig, am urinat des, am racit, am o cistita. Dar nu poate fi vorba de o cistita, daca simptomele nu sunt insotite de usturimi sau de urina tulbure, iar proba de urina va fi sterila. Acela este doar un urinat des, favorizat de frig, care dispare dupa ce persoana in cauza revine la caldura.

Cum se pune un diagnostic corect de cistita?

Diagnosticul se pune intotdeauna in urma analizei sumarului de urina si a uroculturii. Avantajul sumarului de urina este ca se face repede, astfel ca in doar cateva ore se pot observa unele semne care orienteaza medicul spre diagnosticul de infectie urinara. Pentru a fi siguri ce microb este si la ce este sensibil, ar trebui asteptate cele trei zile pana cand iese rezultatul uroculturii si al antibiogramei. Daca medicul crede ca este o infectie, in cele trei zile se poate administra un tratament care sa amelioreze starea pacientului, sa nu-i mai provoace urinat des si usturimi la urinare. Cand infectia ajunge la rinichi, deja apare febra. Infectia la rinichi are aceleasi simptome ca infectia urinara, dar diferenta o face febra si durerea in spate.

Tratamentul infectiilor urinare se bazeaza pe antibiotice. Se stie, insa, ca microbii au capatat o rezistenta tot mai mare la ele. In aceste conditii, ce se intampla cu pacientii care recidiveaza?

Acesti pacienti trebuie investigati amanuntit, pentru a gasi cauzele favorizante pentru recidiva. Primul lucru care trebuie tratat este constipatia, apoi felul in care urineaza. Trebuie invatati sa bea lichide in cantitati suficiente, astfel incat sa-si evacueze vezica de trei-patru ori pe zi. Pe persoanele care recidiveaza de multe ori, le punem sa-si masoare cantitatea de urina evacuata, ca sa nu marim echilibrul dintre lichidele ingerate si cele eliminate si sa putem deosebi ce este gresit in obiceiul lor de hidratare si de urinare. Urmarim ecografic daca persoanele respective isi golesc total vezica. Golirea incompleta a vezicii este o cauza favorizanta a infectiei urinare, pentru ca ramane tot timpul urina in vezica, iar aceasta este un mediu de cultura pentru microbi. De multe ori, pe aceste persoane le invatam sa urineze cum trebuie, chiar avem un aparat care ne ajuta sa masuram cum urineaza, ori le dam medicamente care ajuta ca iesirea din vezica sa fie mai relaxata. Sunt si persoane pe care le invatam sa se sondeze singure, pentru a elimina tot ce ramane in vezica, cu speranta ca vezica, golindu-se cum trebuie si fiind irigata corespunzator cu sange, isi va reveni. Acesta este un factor urologic important la persoanele cu cistite recidivante: sa vezi ce ramane in vezica dupa ce a urinat.

 

Sondele personale, de unica folosinta

Care pot fi cauzele pentru care vezica urinara nu se goleste?

Aici, putem vorbi de mai multe cauze. Uneori, pacientul nu se relaxeaza cores pun zator, pentru a goli total vezica. In alte cazuri, pacientul este obisnuit sa tina foarte mult urina in vezica, sa elimine rar cantitati mari, iar in timp muschiul vezicii se subtiaza, nu-si mai poate indeplini functia si vezica nu se mai poate goli complet.

Sondarea personala nu poate crea infectii?

Exista sonde de unica folosinta, imbracate in antibiotic, iar persoanele respective vor fi invatate de o asistenta de-a noastra cum anume sa se sondeze. Nu pot afirma ca sonda este perfect sterila, dar stagnarea urinei favorizeaza oricum infectiile, iar in acest caz e de preferat evacuarea, in orice mod. Astfel, vezica isi recapata puterea de contractie si capacitatea de a se apara de microbi. Altfel, cantitatea mare de urina care stagneaza tot timpul acolo ii apasa peretii si macereaza mucusul care ii asigura protectia, iar sangele nu poate sa irige bine vezica. Golind acest reziduu, ii dam o sansa vezicii sa se apere si – implicit – sa se vindece.

Cat dureaza tratamentul?

In mod normal, tratamentul cu antibiotic dureaza intre cinci si sapte zile. Daca pacientul urineaza cu sange, iar aceasta sangerare nu poate fi pusa decat pe seama infectiei urinare (ceea ce denota afectarea majora a peretilor vezicii), tratamentul va dura mai mult.

Exista si complicatii ale cistitei?

Cea mai importanta complicatie este hemoragia, adica urinarea cu sange, atunci cand microbii irita atat de intens peretele vezicii, incat acesta ajunge sa sangereze. O alta complicatie, mai frecvent intalnita la barbati, este blocajul urinar. Urina se produce in continuare, dar pacientul nu o mai poate elimina, urineaza foarte greu si apare chiar retentia de urina. O alta complicatie, care apare numai la persoanele cu infectie urinara netratata timp indelungat, este aparitia de calculi la vezica urinara.

Cistita cronica este si ea o complicatie periculoasa?

Cistita cronica ar trebui deosebita in doua entitati. Unele cistite devin cronice prin recidive repetate, intotdeauna aratand o urocultura pozitiva. Alte persoane au cistite repetate, dar fara microbi evidentiati la urocultura, ori evidentiati o singura data, din cele douazeci de episoade de urinat des, cu urina tulbure. Aceste persoane pot sa aiba o boala mai rara, numita cistita interstitiala – un fel de eczema a vezicii urinare, care nu mai secreta mucus, iar urina, pur si simplu, irita peretele vezicii, astfel ca persoana respectiva are dureri de la propria urina. Aceste persoane trebuie ajutate sa-si refaca mucusul vezicii, pentru a disparea durerile. Societatea de urologie care se ocupa de studiul ei a propus schimbarea denumirii in durere vezicala cronica. Bolnavul se plange de durere vezicala: vezica se umple si doare, iar cand se duce la toaleta si o goleste, durerile se potolesc pentru scurt timp. Durerile pot sa fie jos, in burta, sau in uretra. Este o boala foarte chinuitoare.

Bacilul Coli poate migra si mai sus, spre rinichi?

Da, calea unei infectii renale este ascendenta, in majoritatea cazurilor: uretra – vezica urinara – rinichi. Pacientii care sufera de cistita si nu o trateaza corespunzator pot face in timp o infectie renala, care este mult mai greu de tratat si care poate avea mai multe urmari nefaste.

 

Sfaturi de prim ajutor

Ce sfaturi aveti pentru pacientii care sufera de cistite?

In primul rand, as pune accent pe aportul ridicat de lichide, in special apa – le recomand sa bea mai mult de 1,5-2 litri de apa zilnic. Ideal este sa elimine cam 1,5 litri de urina zilnic, dar nu toata lumea poate sa-si masoare urina. Si atunci, din intreaga cantitate de lichide baute se scad circa 500 ml, pentru a afla cat se elimina prin urina (depinde si de cat transpira fiecare). * Femeile ar trebui sa foloseasca la menstruatie tampoane interne, pe care sa le schimbe la fiecare 3-4 ore (tampoanele externe pot constitui un mediu de cultura pentru bacteriile din materiile fecale, care pot migra in sus, pe tractul urinar). * La aparitia nevoii de urinare, nu trebuie amanat mult timp mersul la toaleta! * Dupa defecatie, stergerea trebuie facuta din fata spre spate, pentru a impiedica migrarea bacteriilor din regiunea anala inspre vagin si uretra. * Persoanele predispuse la cistite ar trebuie sa evite baile in cada si sa faca dusuri, pentru a preveni infectiile. * Se recomanda spalarea zilnica a zonei vaginale si anale, folosind sapunuri speciale pentru zona intima. * Inainte, dar mai ales dupa contactul sexual, se recomanda golirea vezicii. Foarte eficient este consumul unui pahar cu apa, care ajuta la eliminarea bacteriilor. Totodata, barbatii trebuie sa se spele foarte bine pe maini si in zona genitala, inaintea unui contact sexual, pentru a nu infecta partenera cu bacterii. * Sa aiba scaun zilnic si sa se trateze de constipatie. * Sa nu poarte lenjerie stramta sau din materiale sintetice, care este un factor favorizant pentru inmultirea microbilor din zona perineala. * Sa evite spalaturile intravaginale cu jetul de dus. * Persoanele care au avut cistite este bine sa consume merisor, pentru ca s-a dovedit ca extractul de merisor ajuta la intarirea imunitatii aparatului urinar si previne recidivele. Totusi, se recomanda precautie in consumul acestuia, atunci cand pacientul ia medicamente anticoagulante, pentru a nu provoca sangerari. Pentru diminuarea durerilor provocate de cistita, se recomanda aplicarea de comprese calde pe abdomenul inferior; bai de sezut cu apa calda, timp de 15-20 de minute; hidratare adecvata (pana la vindecarea infectiei se vor evita cafeaua, alcoolul, bauturile carbogazoase care contin cofeina, sucurile de citrice si alimentele condi mentate).

Pe langa celelalte sfaturi enumerate anterior, mai pot fi incercate si alte metode care ajuta pacientii sa-si controleze intervalul de urinare si buna functionare a sfincterului vezicii urinare: * Antrenamentul vezicii, care consta in urinarea programata: se merge la toaleta la ore prestabilite, nu doar atunci cand apare senzatia stringenta de urinare. Se incepe cu un interval foarte scurt – la fiecare jumatate de ora, care va creste progre siv. In acelasi timp, pacientul trebuie sa invete sa-si controleze nevoia stringenta de urinare cu ajutorul unor tehnici de relaxare, cum ar fi tehnicile de res piratie sau autosugestie. * Reducerea stre sului, inclusiv prin exercitii fizice usoare. * Fizioterapia, tintita asupra intaririi muschilor pelvini, pentru reducerea spasmelor musculare ce pot antrena si sfincterul vezicii urinare. * Renuntarea la fumat.

In ce priveste alimentatia, exista recomandari?

Cu toate ca nu s-a dovedit prin studii impactul dietei asupra cistitei interstitiale, multi pacienti au observat cresterea starii de confort prin eliminarea sau reducerea consumului de alimente cu potential iritant pentru vezica. Cele mai iritante categorii de alimente pot fi grupate sub denumirea “cei patru C”: bauturi carbogazoase, cofeina sub toate formele ei (inclusiv ciocolata), citricele si alimentele cu concentratie mare de vitamina C. Daca pacientul observa ca se simte mai bine dupa eliminarea acestor categorii, ar putea sa ia in considerare si evitarea altor alimente, cum ar fi rosiile, muraturile, prajelile, alcoolul si condimentele. La unele persoane, simptomele pot fi agravate si de indulcitorii artificiali.

Articol preluat din revista Formula AS, Anul 2010, Nr. 908